încețoșare

română

Etimologie

Din a (se) încețoșa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʧe.ʦo'ʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încețoșare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încețoșare	încețoșări
Articulat	încețoșarea	încețoșările
Genitiv-Dativ	încețoșării	încețoșărilor
Vocativ	încețoșare	încețoșărilor

1. faptul de a se încețoșa.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• antecesori
• cointeresa
• reescontai

Referințe

• DEX '98 via DEX online