închegătură

română

Etimologie

Din a închega + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ke.gə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului închegătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închegătură	închegături
Articulat	închegătura	închegăturile
Genitiv-Dativ	închegăturii	închegăturilor
Vocativ	închegătură	închegăturilor

1. (rar) închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online