închircire
română
Etimologie
Din a (se) închirci.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kir'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului închircire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | închircire | închirciri |
| Articulat | închircirea | închircirile |
| Genitiv-Dativ | închircirii | închircirilor |
| Vocativ | închircire | închircirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online