încolăceală

română

Etimologie

Din a (se) încolăci + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.lə'ʧe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului încolăceală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încolăceală	încolăceli
Articulat	încolăceala	încolăcelile
Genitiv-Dativ	încolăcelii	încolăcelilor
Vocativ	încolăceală	încolăcelilor

1. încolăcire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online