încolăci
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ko.lə'ʧi/
Verb
Conjugarea verbului (se) încolăci | |
Infinitiv | a (se) încolăci |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) încolăcesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) încolăcească |
Participiu | încolăcit |
Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci.
- (v.refl.) (despre ape, drumuri) a o coti, a șerpui.
- (v.tranz.) a încrucișa brațele sau picioarele.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online