română

Etimologie

Din a (se) încolăci.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.lə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încolăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încolăcire încolăciri
Articulat încolăcirea încolăcirile
Genitiv-Dativ încolăcirii încolăcirilor
Vocativ încolăcire încolăcirilor
  1. acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe