încondeiere

română

Etimologie

Din a încondeia.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kon.deˈje.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încondeiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încondeiere	încondeieri
Articulat	încondeierea	încondeierile
Genitiv-Dativ	încondeierii	încondeierilor
Vocativ	încondeiere	încondeierilor

1. acțiunea de a încondeia și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online