încondeia

română

Etimologie

Din în- + condei.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kon.deˈja/

Verb

Conjugarea verbului încondeia
Infinitiv	a încondeia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încondeiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încondeieze
Participiu	încondeiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a împodobi ouăle (de Paști), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul).
2. (v.tranz.) (fig.) (pop.) a înnegri sprâncenele sau genele.
3. (v.tranz.) (fig.) a vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri.

Cuvinte derivate

• încondeiat
• încondeiere
• încondeietură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online