înconjurare

română

Etimologie

Din a înconjura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kon.ʒu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înconjurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înconjurare înconjurări
Articulat înconjurarea înconjurările
Genitiv-Dativ înconjurării înconjurărilor
Vocativ înconjurare înconjurărilor
  1. faptul de a înconjura.


Traduceri

Referințe