încovoiere

română

Etimologie

Din a (se) încovoia.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.voˈje.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încovoiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încovoiere	încovoieri
Articulat	încovoierea	încovoierile
Genitiv-Dativ	încovoierii	încovoierilor
Vocativ	încovoiere	încovoierilor

1. faptul de a (se) încovoia.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online