încrede
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨnˈkre.de/
Verb
Conjugarea verbului încrede | |
Infinitiv | a încrede |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încred |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încreadă |
Participiu | încrezut |
Conjugare | III |
- (v.refl.) a pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva.
- (v.refl.) (pop.) a avea încredere prea mare în sine; a se fuduli.
- (v.refl.) a crede spusele cuiva, a da crezare.
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a încredința ceva cuiva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online