cinste
Etimologie
Din slavă (veche) čĩștĩ.
Pronunție
- AFI: /'ʧin.ste/
Substantiv
| Declinarea substantivului cinste | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cinste | invariabil |
| Articulat | cinstea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cinstei | invariabil |
| Vocativ | cinste | invariabil |
- onestitate, probitate, corectitudine.
- virtute, fidelitate, castitate.
- respect, stimă, considerație, prețuire.
- onoare, favoare.
- ceremonial, paradă, fast.
- (concr.; pop.) dar, cadou, plocon.
- ospăț, ospătare (în care predomină băutura).
- băutură alcoolică.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) cu cinste = în mod onorabil, după merit.
- (loc.adv.) în cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva).
- (loc.adj.) pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic.
Expresii
- Pe cinstea mea! = spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute
- A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite
- A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare
- A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online