încruci

română

Etimologie

Din în- + a cruci.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kru'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) încruci
Infinitiv	a (se) încruci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încrucesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încrucească
Participiu	încrucit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (pop.) a se cruci.

Cuvinte derivate

• încrucit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• încurci

Referințe

• DEX '98 via DEX online