încuibare
Etimologie
Din a (se) încuiba.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kujˈba.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încuibare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încuibare | încuibări |
| Articulat | încuibarea | încuibările |
| Genitiv-Dativ | încuibării | încuibărilor |
| Vocativ | încuibare | încuibărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online