română

Variante

Etimologie

Din latină committere.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.me'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încumeta
Infinitiv a (se) încumeta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încumet
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încumete
Participiu încumetat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a îndrăzni; a cuteza.
  2. (v.refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. „în”) a se bizui, a se încrede în ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe