încumetare

română

Etimologie

Din a (se) încumeta.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.me'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încumetare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încumetare	încumetări
Articulat	încumetarea	încumetările
Genitiv-Dativ	încumetării	încumetărilor
Vocativ	încumetare	încumetărilor

1. acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cremațiune
• încumetrea

Referințe

• DEX '98 via DEX online