Etimologie

Din în- + cunoștință.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.noʃ.tin'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
încunoștința
Infinitiv a încunoștința
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încunoștințez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încunoștințeze
Participiu încunoștințat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe