încunoștințare

română

Etimologie

Din a încunoștința.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.noʃ.tin'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încunoștințare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încunoștințare	încunoștințări
Articulat	încunoștințarea	încunoștințările
Genitiv-Dativ	încunoștințării	încunoștințărilor
Vocativ	încunoștințare	încunoștințărilor

1. acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• consternațiuni

Referințe

• DEX '98 via DEX online