încurajare

română

Etimologie

Din a încuraja.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.ra'ʒa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încurajare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încurajare	încurajări
Articulat	încurajarea	încurajările
Genitiv-Dativ	încurajării	încurajărilor
Vocativ	încurajare	încurajărilor

1. acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online