română

Etimologie

Din a încuraja.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.ra'ʒa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încurajare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încurajare încurajări
Articulat încurajarea încurajările
Genitiv-Dativ încurajării încurajărilor
Vocativ încurajare încurajărilor
  1. acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare.


Traduceri

Referințe