încurcare
Etimologie
Din a încurca.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kur'ka.re/
Substantiv
Declinarea substantivului încurcare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | încurcare | încurcări |
Articulat | încurcarea | încurcările |
Genitiv-Dativ | încurcării | încurcărilor |
Vocativ | încurcare | încurcărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online