îndârjire

română

Etimologie

Din a (se) îndârji.

Pronunție

• AFI: /ɨn.dɨr'ʒi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndârjire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndârjire	îndârjiri
Articulat	îndârjirea	îndârjirile
Genitiv-Dativ	îndârjirii	îndârjirilor
Vocativ	îndârjire	îndârjirilor

1. acțiunea de a (se) îndârji; înverșunare, întărâtare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online