îndârjire
română
Etimologie
Din a (se) îndârji.
Pronunție
- AFI: /ɨn.dɨr'ʒi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndârjire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndârjire | îndârjiri |
| Articulat | îndârjirea | îndârjirile |
| Genitiv-Dativ | îndârjirii | îndârjirilor |
| Vocativ | îndârjire | îndârjirilor |
- acțiunea de a (se) îndârji; înverșunare, întărâtare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online