română

Etimologie

Din îndemână.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.de.mɨ'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndemâna
Infinitiv a (se) îndemâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îndemânez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îndemâneze
Participiu îndemânat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (înv.) a fi în starefacă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe