înnădi

română

Etimologie

Din în- + nadă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.nə'di/

Verb

Conjugarea verbului înnădi
Infinitiv	a înnădi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înnădesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înnădească
Participiu	înnădit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a-i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porțiune (de același fel), pentru a-l mări, a-l lungi etc.; a pune o nadă.
2. (v.refl.) (fig.) a prinde poftă de ceva bun, a lua obiceiul, năravul; a (se) nărăvi.
3. (v.refl.) a se obișnui să meargă prea des undeva, să facă ceva (nepermis).

Cuvinte derivate

• înnădire
• înnădit
• înnăditură

Expresii

• (refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune pe taifas
• A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici. a-și lua nasul la purtare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• andini

Referințe

• DEX '98 via DEX online