îndestulător

română

Etimologie

Din a îndestula + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.des.tu.lə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îndestulător
	Singular	Plural
Masculin	îndestulător	îndestulători
Feminin	îndestulătoare	îndestulătoare
Neutru	îndestulător	îndestulătoare

1. care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface.
2. (adverbial) îndeajuns.

Cuvinte derivate

• neîndestulător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online