Etimologie

Din latină satisfacere.

Pronunție

  • AFI: /sa.tisˈfa.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
satisface
Infinitiv a satisface
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
satisfac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să satisfacă
Participiu satisfăcut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență.
  2. (v.tranz.) a fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din satisface.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru satisface.
  2. (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru satisface.

Sinonime

Referințe