îndestula
română
Etimologie
Din îndestul.
Pronunție
- AFI: /ɨn.des.tu'la/
Verb
| Conjugarea verbului îndestula | |
| Infinitiv | a îndestula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
îndestulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să îndestuleze |
| Participiu | îndestulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării).
- (v.refl.) a avea după dorință, a avea tot ce este necesar.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online