îndestula

română

Etimologie

Din îndestul.

Pronunție

• AFI: /ɨn.des.tu'la/

Verb

Conjugarea verbului îndestula
Infinitiv	a îndestula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndestulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndestuleze
Participiu	îndestulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării).
2. (v.refl.) a avea după dorință, a avea tot ce este necesar.

Cuvinte derivate

• îndestulare
• îndestulat
• îndestulător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asindetul
• desinatul

Referințe

• DEX '98 via DEX online