îndestulare

română

Etimologie

Din a îndestula.

Pronunție

• AFI: /ɨn.des.tu'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndestulare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndestulare	îndestulări
Articulat	îndestularea	îndestulările
Genitiv-Dativ	îndestulării	îndestulărilor
Vocativ	îndestulare	îndestulărilor

1. acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; belșug, abundență.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• desanturile
• delintersau

Referințe

• DEX '98 via DEX online