îndoire

română

Etimologie

Din a îndoi.

Pronunție

• AFI: /ɨn.do'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndoire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndoire	îndoiri
Articulat	îndoirea	îndoirile
Genitiv-Dativ	îndoirii	îndoirilor
Vocativ	îndoire	îndoirilor

1. acțiunea de a (se) îndoi; împăturire; încovoiere.
2. (înv.) îndoială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• doinire
• dorieni

Referințe

• DEX '98 via DEX online