îndreptar
română
Etimologie
Din în- + dreptar (învechit „îndreptar” < drept).
Pronunție
- AFI: /ɨn.drep'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndreptar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndreptar | îndreptare |
| Articulat | îndreptarul | îndreptarele |
| Genitiv-Dativ | îndreptarului | îndreptarelor |
| Vocativ | îndreptarule | îndreptarelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online