îndreptar
Etimologie
Din în- + dreptar (învechit „îndreptar” < drept).
Pronunție
- AFI: /ɨn.drep'tar/
Substantiv
Declinarea substantivului îndreptar | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | îndreptar | îndreptare |
Articulat | îndreptarul | îndreptarele |
Genitiv-Dativ | îndreptarului | îndreptarelor |
Vocativ | îndreptarule | îndreptarelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online