Etimologie

Din în- + dreptar (învechit „îndreptar” < drept).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drep'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndreptar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndreptar îndreptare
Articulat îndreptarul îndreptarele
Genitiv-Dativ îndreptarului îndreptarelor
Vocativ îndreptarule îndreptarelor
  1. colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid.


Traduceri

Referințe