călăuză
română
Variante
Etimologie
Din turcă kılavuz, neogreacă καλαυζισ (kalaúzis).
Pronunție
- AFI: /kə.ləˈu.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului călăuză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călăuză | călăuze |
| Articulat | călăuza | călăuzele |
| Genitiv-Dativ | călăuzei | călăuzelor |
| Vocativ | călăuză | călăuzelor |
- persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid.
- persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător.
- îndreptar, ghid.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online