Variante

Etimologie

Din turcă kılavuz, neogreacă καλαυζισ (kalaúzis).

Pronunție

  • AFI: /kə.ləˈu.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
călăuză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călăuză călăuze
Articulat călăuza călăuzele
Genitiv-Dativ călăuzei călăuzelor
Vocativ călăuză călăuzelor
  1. persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid.
  2. persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător.
  3. îndreptar, ghid.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe