înfierbântare

română

Etimologie

Din a (se) înfierbânta.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fjer.bɨnˈta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfierbântare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfierbântare	înfierbântări
Articulat	înfierbântarea	înfierbântările
Genitiv-Dativ	înfierbântării	înfierbântărilor
Vocativ	înfierbântare	înfierbântărilor

1. acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online