înfietoare

română

Etimologie

Din înfietor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fi.e'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfietoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfietoare	înfietoare
Articulat	înfietoarea	înfietoarele
Genitiv-Dativ	înfietoarei	înfietoarelor
Vocativ	înfietoareo	înfietoarelor

1. persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptatoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online