înfietor

română

Etimologie

Din a înfia + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fi.e'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului înfietor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfietor	înfietori
Articulat	înfietorul	înfietorii
Genitiv-Dativ	înfietorului	înfietorilor
Vocativ	înfietorule	înfietorilor

1. persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator.

Cuvinte derivate

• înfietoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online