înfiripare

română

Etimologie

Din a înfiripa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fi.ri'pa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfiripare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfiripare	înfiripări
Articulat	înfiriparea	înfiripările
Genitiv-Dativ	înfiripării	înfiripărilor
Vocativ	înfiripare	înfiripărilor

1. acțiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online