întremare

română

Etimologie

Din a (se) întrema.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întremare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întremare	întremări
Articulat	întremarea	întremările
Genitiv-Dativ	întremării	întremărilor
Vocativ	întremare	întremărilor

1. acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reîntrema

Referințe

• DEX '98 via DEX online