înfrumusețare

română

Etimologie

Din a (se) înfrumuseța.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fru.mu.se'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfrumusețare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfrumusețare	înfrumusețări
Articulat	înfrumusețarea	înfrumusețările
Genitiv-Dativ	înfrumusețării	înfrumusețărilor
Vocativ	înfrumusețare	înfrumusețărilor

1. acțiunea de a (se) înfrumuseța; împodobire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online