înfrupta

română

Etimologie

Din în- + frupt.

Pronunție

• AFI: /ɨn.frup'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) înfrupta
Infinitiv	a (se) înfrupta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înfrupt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înfrupte
Participiu	înfruptat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a mânca din ceva deosebit de gustos.
2. (v.refl.) (pop.) a mânca de dulce în zi de post.
3. (v.refl.) (fig.) (ir.) a trage beneficii (necinstite), a profita de...

Cuvinte derivate

• înfruptare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online