înfruptare
română
Etimologie
Din a (se) înfrupta.
Pronunție
- AFI: /ɨn.frup'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfruptare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfruptare | înfruptări |
| Articulat | înfruptarea | înfruptările |
| Genitiv-Dativ | înfruptării | înfruptărilor |
| Vocativ | înfruptare | înfruptărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online