beneficiu

română

Etimologie

Din franceză bénéfice < latină beneficium.

Pronunție

• AFI: /be.ne'fi.ʧju/

Substantiv

Declinarea substantivului beneficiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	beneficiu	beneficii
Articulat	beneficiul	beneficiile
Genitiv-Dativ	beneficiului	beneficiilor
Vocativ	beneficiule	beneficiilor

1. câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea.

Expresii

• Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online