înfumura

română

Etimologie

Din în- + fumuri (pluralul lui fum).

Pronunție

• AFI: /ɨn.fu.mu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) înfumura
Infinitiv	a (se) înfumura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înfumurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înfumureze
Participiu	înfumurat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua.

Cuvinte derivate

• înfumurare
• înfumurat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online