mândri

română

Etimologie

Din mândru.

Pronunție

• AFI: /mɨn'dri/

Verb

Conjugarea verbului (se) mândri
Infinitiv	a (se) mândri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mândresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mândrească
Participiu	mândrit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a fi mândru, a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva).
2. (v.refl.) (înv. și pop.) a se îngâmfa, a se fuduli.

Cuvinte derivate

• mândrire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mărind
• mirând
• rimând

Referințe

• DEX '98 via DEX online