îngenunchere

română

Etimologie

Din a îngenunchea.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʤe.nun'ke.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îngenunchere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngenunchere	îngenuncheri
Articulat	îngenuncherea	îngenuncherile
Genitiv-Dativ	îngenuncherii	îngenuncherilor
Vocativ	îngenunchere	îngenuncherilor

1. acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online