îngenunchea

română

Etimologie

Din latină ingenuculare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʤe.nunˈke̯a/

Verb

Conjugarea verbului îngenunchea
Infinitiv	a îngenunchea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îngenunchez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îngenuncheze
Participiu	îngenuncheat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se așeza în genunchi.
2. (v.tranz.) (fig.) a supune, a aservi.
3. (v.tranz.) (rar) a da în stăpânire, a închina (unui dușman).

Cuvinte derivate

• îngenuncheat
• îngenunchere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online