înghițiți

română

Etimologie

Din înghițit.

Pronunție

• AFI: /ɨn.giˈʦiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru înghițit.

Etimologie

Din înghiți.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru înghiți.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru înghiți.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru înghiți.