înghițire

română

Etimologie

Din a înghiți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gi'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înghițire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înghițire	înghițiri
Articulat	înghițirea	înghițirile
Genitiv-Dativ	înghițirii	înghițirilor
Vocativ	înghițire	înghițirilor

1. acțiunea de a înghiți; deglutiție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online