îngrăditor

română

Etimologie

Din a îngrădi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.grə.di'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îngrăditor
Singular Plural
Masculin îngrăditor îngrăditori
Feminin îngrăditoare îngrăditoare
Neutru îngrăditor îngrăditoare
  1. (rar) care limitează, restrânge.


Traduceri

Referințe