Variante de scriere Vezi și : limitá, limità, limită

română

Etimologie

Din franceză limiter < latină limitare.

Pronunție

  • AFI: /li.miˈta/


Verb


Conjugarea verbului
limita
Infinitiv a limita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
limitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să limiteze
Participiu limitat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.
    A limita drepturile cuiva.
    A limita puterea cuiva.
    A limita un buget.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din limita.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru limita.

Etimologie

Din limită.

Pronunție

  • AFI: /ˈli.mi.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru limită.

Referințe