restrânge

română

Etimologie

Din re- + a strânge (după franceză restreindre).

Pronunție

• AFI: /res'trɨn.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului restrânge
Infinitiv	a restrânge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	restrâng
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să restrângă
Participiu	restrâns
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a micșora, a reduce; a limita, a mărgini.
2. (v.refl.) (fam.) a-și organiza viața pe baze materiale mai modeste.

Cuvinte derivate

• restrângere
• restrâns

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online