Etimologie

Din în- + greoi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gre.uˈja/


Verb


Conjugarea verbului
îngreuia
Infinitiv a îngreuia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îngreuiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îngreuieze
Participiu îngreuiat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face mai greu; a (se) îngreuna.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare.
    I se îngreuiază pleoapele.
  3. (v.tranz.) (fig.) a face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe