rugini
Etimologie
Din rugină.
Pronunție
- AFI: /ru.ʤiˈni/
Verb
Conjugarea verbului (se) rugini | |
Infinitiv | a (se) rugini |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) ruginesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ruginească |
Participiu | ruginit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină.
- Umezeala ruginește metalele.
- (v.intranz.) (fig.) (despre frunze, plante etc.) a căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
- (v.refl.) (fig.) a deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A-i rugini (cuiva) armătura = a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent
Traduceri
a se acoperi cu rugină
|
|
Etimologie
Din rugini.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rugini.